Cotidiene

A gresi este omeneste .

Prima data..a doua..a treia.Dar pana la un anumit punct.De-acolo depinde de noi daca vrem sa repetam acea greseala sau nu.
Partea dificila este insa etichetarea.Fara sa ne dam seama,am ajuns sa impartim oamenii in doar doua  categorii.Pentru noi exista doar oameni buni si oameni rai. Lucru total gresit,deoarece asta putem intalni doar in melodrama.
Daca, de exemplu,facem o greseala total involuntar ? Atunci cum suntem etichetati ? Poate unii vor trece cu vederea,dar altii nu.
In fond,toti facem greseli.Fie ca vrem,fie ca nu.Nu exista perfectiune.Dar ce conteaza este ca putini recunosc si chiar mai putini incearca sa repare ce-au facut.

Evident,sunt greseli pe care iubim sa le repetam..si greseli de care ne ferim toata viata.

It's our choice after all,and in the end,we'll be the only ones to blame.

franturi

Imi tot pun unele intrebari dar nu gasesc inca raspunsuri. Ceea ce-i ciudat,deoarece eu intodeauna gasesc un raspuns,fie el si aberant,pentru o intrebare.
 Sunt eu prea naiva sau am facut un obicei din a ma inconjura de oameni falsi ?
Am incercat sa controlez asta,dar de cele mai multe ori am cazut intr-o prapastie mai adanca decat cea in care ma arunca presupusa naivitate.
Nu am negat niciodata acest lucru,din contra,am incercat sa-mi cunosc defectele.Intodeauna mi-am recunoscut impulsivitatea si egoismul dar in ochii unora,nu am facut decat sa ma autoproclam vinovatul perfect,in orice situatie dificila care avea sa apara. Si asta este oarecum egoist,dar nu din partea mea. Fiecare are dreptul sa greseasca,caci daca nu am face asta viata nu ar mai avea niciun rost.Si probabil ca daca ne-am gandi obiectiv,am ajunge foarte usor la aceasta concluzie.
Oamenii vin si pleaca din vietile noastre,e ceva normal si nu putem impiedica asta. Partea urata vine atunci cand amprentele lasate sunt impregnate adanc si tot ce mai ramane in urma e o durere muta si rece.
 Ah,si incerc sa fiu puternica ! Mi-am zis asta de atatea ori dar se pare ca degeaba. Si iar sunt judecata in mii de modalitati. Nu inteleg insa de ce trebuie sa incheiem capitole care la vremea lor,au fost frumoase,in moduri atat de grotesti. Cum putem oare sa aruncam la gunoi sentimente,pur si simplu?
  Se spune ca dureaza mult sa-ti lipesti inima la loc. Dar ce faci cand nu gasesti toate piesele ? Cum o peticesti ?


 
The Script- Before The Worst

--------------


 Uneori lumea pare atat de mica,incat am impresia c-o pot ascunde intr-un buzunar. Insa cateodata este  un loc mult prea mare  . Peste tot vezi doar oameni tristi,cu ochii goi si gesturi false,superficiale. Rar mai vad cate o persoana care desi nu s-a nascut cu aripi,se pricepe atat de bine sa zboare !
Dar uite,oamenii astia promit atatea lucruri si niciodata nu se tin de cuvant. Ai trecut prin asta,nu?
Toti vor sa fie intelesi..dar pe tine cine te intelege ?? De cate ori te-au intrebat cum te simti tu cu adevarat,nu cum vrei sa-i lasi pe ei sa creada ? De cate ori ai mimat fericirea,dar in interiorul tau tipai dupa cineva care sa te stranga-n brate?  De cate ori ai zambit azi?
  Trecerea timpului este ireversibila iar daca nu constientizam lucrul asta aparent simplu,existenta noastra se reduce practic la nimic. Singuratate? Posibil.. Asta-i partea urata .
Nu lucrurile materiale umplu golurile din suflet,ci fericirea care izvoraste din suflet,nu din buzunar.
Fericirea se intalneste atat de usor,si totusi atat de greu.
 Ce mai conteaza ca inima sta sa-ti sara din piept atunci cand te saruta? Sau ca oamenii te privesc ciudat atunci cand canti pe strada doar pentru ca nu te poti stapani ?

    Si ce daca ceilalti nu-ti zambesc? Gadila-i !

one.always.

' Cu cat urci mai sus, cu atat te va durea mai tare cand ai sa cazi.'

Oamenii sunt prosti.In esenta,da.
 Toti suntem asa.
Niciodata n-am stiut ce vrem.Intodeauna am cautat acel ceva..fara sa ne dam seama ca probabil,il avem.
Rascolim o lume intreaga,motivandu-ne fals.
Sau ne agatam de idealuri,si modelam 'acea persoana' dupa o schita pastrata-n minte,care in final,nu va reflecta nimic.
 Ii atribuim o infinitate de calitati si niciun defect.

Oamenii sunt asa de complicati atunci cand iubesc. Trec de la o stare la alta,intr-o fractiune de secunda.Intensifica orice sentiment.Isi doresc mai mult,pe minut ce trece,fara sa echilibreze balanta.
De ce nu ne dorim,pur si simplu,o persoana care doar sa ne iubeasca ?
Sa zambeasca sincer de fiecare data cand ne priveste.Sa ne ofere sansa de-a apartine unei multimi.De-a avea un refugiu.De-a nu fi singur.
Cineva care sa aiba o multime de defecte,ca sa ne faca sa intelegem ca iubirea inseamna imperfectiune.Iertare.Sacrificiu.Vointa.
Ca nu toti continua sa razbeasca,si ca multi se pierd pe drum.
Multi..se pierd...